Poate părea că șobolanii și șoarecii sunt doar variații ale aceleiași probleme. Ambii apar prin locuri neașteptate, rod cabluri, lasă urme și creează un disconfort evident. Însă, când te uiți mai atent, descoperi că diferențele dintre ei sunt semnificative. Iar când vine vorba de deratizare, lucrurile nu se pot face „la grămadă”.
Șobolanii și șoarecii au comportamente diferite, metabolism diferit, chiar și sensibilități diferite la substanțe. Tocmai de aceea, metodele de combatere trebuie adaptate în funcție de specie. Altfel, riști să investești timp și bani fără niciun rezultat real.
Cum se comportă șobolanii?
Șobolanii sunt mai mari, mai inteligenți și mult mai precauți decât șoarecii. Au o capacitate foarte bună de a învăța și de a evita pericolele, mai ales după ce asociază un anumit obiect sau loc cu un eveniment neplăcut. Au nevoie de o sursă constantă de apă și preferă spațiile umede. Adesea aleg canalizările, subsolurile, galeriile subterane sau zonele cu umezeală accentuată.
Un șobolan adult poate săpa tuneluri complexe, poate roade beton sau lemn dur și poate escalada pereți cu ușurință. În plus, au un teritoriu larg, pe care îl explorează zilnic în căutare de hrană.
Important de știut e că evită obiectele noi din teritoriu, inclusiv capcanele. Dacă lași o capcană într-un loc unde tocmai a fost activitate de șobolan, s-ar putea să nu vezi niciun rezultat timp de câteva zile.
Cum se comportă șoarecii?
Șoarecii sunt mult mai mici, dar și mai curioși. Au un metabolism rapid și trebuie să mănânce des. Nu au neapărat nevoie de surse externe de apă, pentru că își extrag umezeala necesară din hrană. Preferă locurile mai uscate, cum ar fi podurile, dulapurile, pereții falși sau colțurile necirculate din încăperi.
Sunt agili, dar nu sapă tunele ca șobolanii. În schimb, se strecoară prin crăpături foarte mici și se ascund ușor. De cele mai multe ori, infestarea cu șoareci se observă abia după ce coloniile s-au stabilit și au început să provoace pagube evidente.
Curiozitatea lor face ca șoarecii să se apropie rapid de capcane sau substanțe noi. Asta înseamnă că, în general, răspund mai rapid la tratamente. Totuși, pot apărea reinfestări frecvente dacă nu sunt eliminate complet toate sursele de acces și reproducere.
Ce metode diferă în deratizarea pentru șobolani?
Primul lucru care trebuie adaptat e tipul de substanță folosită. Șobolanii au toleranțe diferite la substanțele rodenticide față de șoareci. Mulți operatori folosesc momeli cu ingrediente active precum brodifacoum sau difenacoum, în concentrații mai mari decât cele aplicate pentru șoareci.
De asemenea, amplasarea capcanelor e diferită. În cazul șobolanilor, acestea se poziționează în zonele de tranzit confirmate, dar se lasă neactivate timp de câteva zile. Asta pentru ca rozătoarele să se obișnuiască cu obiectul. Abia apoi se adaugă momeala și se activează declanșatorul.
Șobolanii sunt mai buni în a evita pericolul, mai ales dacă unul dintre ei moare în apropierea capcanei. Ei pot învăța că acel loc e periculos. De aceea, profesioniștii în deratizare schimbă constant poziționarea capcanelor și alternează tipul de momeală.
Un alt aspect important e igiena zonei. Pentru șobolani, eliminarea completă a surselor de apă poate accelera eficiența tratamentului. Aceștia nu rezistă mult fără hidratare, deci zonele uscate devin mai puțin atractive.
Ce e diferit la combaterea șoarecilor?
În cazul șoarecilor, se pune accent pe sigilarea locurilor de acces. Ei pătrund prin orificii foarte mici, așa că orice fisură, colț neprotejat sau gol între pereți poate deveni o poartă deschisă.
Tratamentul se bazează frecvent pe momeală parafinată sau pe capcane mecanice. Fiind mai curioși, șoarecii se apropie rapid de aceste capcane, iar eliminarea lor poate fi mai rapidă, cu condiția ca numărul lor să nu fi scăpat deja de sub control.
În plus, șoarecii au o rată ridicată de reproducere. Un singur cuplu poate da naștere la zeci de pui într-un an. Asta înseamnă că, dacă vezi unul, cel mai probabil mai sunt și alții ascunși prin zonă.
Tratamentul se repetă la intervale scurte, mai ales dacă spațiul nu e bine izolat. Se folosesc și metode combinate – momeală, ultrasunete, sprayuri repelente și, în unele cazuri, tratamente cu aerosoli.
Ce produse se folosesc în fiecare caz?
În cazul șobolanilor, se folosesc momeli mai concentrate și uneori se adaugă adjuvanți cu efect întârziat. Acestea acționează mai lent, astfel încât animalul să nu asocieze momeala cu efectul toxic.
Capcanele pentru șobolani sunt mai mari, mai rezistente și au sisteme de declanșare calibrate diferit față de cele pentru șoareci.
Pentru șoareci, se utilizează produse cu o concentrație mai mică de substanță activă, dar în cantități mai mari pe metru pătrat. În zonele unde accesul copiilor sau animalelor e posibil, se preferă capcanele mecanice sau stațiile de intoxicare închise.
Se pot combina metodele?
Da, dar nu oricum. Combinația se face în funcție de comportamentul observat. De exemplu, dacă într-o zonă mare apar atât șobolani, cât și șoareci, echipa de deratizare va folosi capcane diferite, substanțe diferite și strategii de monitorizare adaptate fiecărui tip.
Important e ca tratamentul să fie echilibrat. Prea multă substanță toxică într-un spațiu mic poate fi inutilă sau chiar periculoasă. Iar dacă nu se izolează zonele-cheie, reinfestarea e aproape sigură.
Poți face deratizarea pe cont propriu?
Depinde de gravitatea situației. Dacă vezi un șoarece izolat într-o cămară, ai șanse să-l elimini rapid cu o capcană mecanică. În schimb, dacă ai observat urme mari, zgomote în pereți sau miros specific, cel mai bine e să apelezi la o firmă specializată.
Deratizarea profesională vine cu beneficii clare: substanțe mai eficiente, echipamente mai precise și cunoștințe despre comportamentul rozătoarelor.
De asemenea, e importantă evaluarea după tratament. Nu e suficient să pui otravă și să aștepți. Trebuie să verifici zonele de acces, să cureți urmele, să sigilezi colțurile și să previi reapariția problemei.
Ce greșeli apar frecvent?
Una dintre cele mai întâlnite greșeli e folosirea acelorași metode pentru șobolani și pentru șoareci. Fiecare reacționează diferit, așa că tratamentul unificat nu e eficient.
O altă greșeală e plasarea greșită a capcanelor sau a momelilor. Dacă nu le pui în zonele de activitate reală, rezultatele vor lipsi.
Și, poate cea mai costisitoare greșeală, e lipsa de monitorizare. Doar pentru că n-ai mai văzut urme o zi sau două, nu înseamnă că problema a dispărut.
